Eu am primit, de mai mulţi ani, din partea organizatorilor acestei minunate Gale, rolul onorant de a vorbi în câteva minute despre un lucru sfânt, altminteri: memoria despre Eminescu.
Citeam deunăzi o însemnare făcută prin 1886 de un preot de la Mănăstirea Neamţului, care spunea că a venit la el într-o seară, un poet – Mihai Eminescu – şi care a cerut să fie spovedit. La sfârşitul spovedaniei, poetul și-a mărturisit dorinţa de a fi înmormântat undeva aproape de mare, într-o mănăstire de maici, unde să se audă cântecul sfânt „Lumină lină”.
N