Povestește Nikos Kazantzakis: „Cu ochii mari, de-a pururi fermecați, cu capul plin de zumzet de albine și de miere, cu o căciuliță roșie de lână pe cap și sandale cu ciucuri roșii în picioare, am pornit-o într-o dimineață, pe jumătate fericit, pe jumătate îngrozit; tata mă ținea de mână. Mama mi-a dat un fir de busuioc ca să prind curaj când îl voi mirosi și mi-a pus la gât cruciulița de aur de la botez.
– Să-ți ajute Dumnezeu și fii binecuvântat, a șoptit ea, uitându-se cu mândrie la mine.
Arătam ca o mică victimă pregătită pentru sacrificiu
Stiripesurse.ro
