Era până mai ieri un om politic puternic. Responsabil cu securitatea naţională. Nu l-au răpus acuzaţiile de traseism, de plagiat, abuzurile cu fabrica lui de doctorate, avansările la excepţional. Toţi se temeau de el. Televiziunile îl menajau. Îl ocroteau. Îi rostogoleau puţinele vorbe. Era un erou. Un zeu al interesului naţional. Valeţii îi ţineau trena. Barosanul era cărat cu alai şi girofar. Un întreg sistem de securitate îl intuba cu ceea ce nu avea: inteligenţă şi charismă. După moartea lui Bogdan Gigină, generalului i se sapă la soclu. Deja “băieţii