Aflat sub impresia perisabilității umane, poetul declara gnomic:„Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.”Pare dureros, dar suntem mai mult iarbă, decât ființe vii. Iarba va exista peren, în timp ce anii omului se aleargă unul pe celălalt ca în proba de viteză. Omul apare și dispare, pe iarbă o învinge definitiv doar o calamitate cosmică.Chiar oameni fiind suntem supuși riscului vibratil de a dispărea cum este firul ierbii copt sub tăișul coasei.Deși am momente când mă cred stâncă din masiv muntos, semizeu care hotărăște destinul celor apropiați, stăpână pe pr
Stiripesurse.ro
