Ştiu o poveste despre o clasă de şcolari, care s-a împărţit în două, la cererea părinţilor. Managerul şcolii le-a făcut pe plac, pentru că mediul privat le-a permis asta. Lucrau iniţial cu o doamnă autoritară, severă, pentru care exerciţiul şi rutina, presiunea psihologică şi competiţia funcţionau, în sensul că toţi copiii păreau angajaţi pe drumul cel bun al cunoaşterii.
Povestea mi-a relatat-o o mamă, dintr-o suflare, alegând intuitiv câteva cuvinte, fără pretenţii profesioniste: „jumătate dintre noi, părinţii, am cerut să aducă…aşa, o doamnă,
