Grecia era la doi paşi. Aveam timp destul pentru un somn până la prânz în Macedonia. Cum alesesem o escală în Sivota, iar trecerea cu feribotul spre Corfu era programată în dimineaţa următoare, aveam timp pentru un răsfăţ îndelungat în perne. Doar că, nu ştiu cum se face că în toate călătoriile, ochii mei ţin morţiş să se deschidă înaintea culorilor cerului. Înainte ca strălucirea stelelor şi urmele visului să se piardă de tot. Poate e vorba de emoţii, poate e nerăbdarea cu care aştept ca soarele să ridice &