Cântărețul George Michael, care a decedat în ziua de Crăciun, la vârsta de 53 de ani, a încercat în repetate rânduri să își distrugă cariera. Astfel, el a refuzat să își promoveze munca și a pornit un război împotriva celor de la Sony, pe care i-a calificat drept stăpâni de sclavi. Totodată, a avut o perioadă în care a refuzat să intre în studio, preferând să se lase pradă depresiei și agoniei, departe de ochii publicului. În plus, viața lui sexuală a reprezentat un alt motiv de controversă, la fel ca și direcția sa politică și atacurile la adresa președintelui Bush, notează The Guardian.

În ciuda tuturor tendințelor sale de a-și sabota propria muncă, George Michael a reușit să fie un artist de talie internațională.

El și-a asumat răspunderea de a face un documentar – „O poveste diferită” – după ce a constatat că respectiva companie de producție care se ocupau de film aveau să îl distrugă. Astfel, Michael a decis că el ar putea să își spună povestea mai bine – se prezintă ca un erou, însă nu a omis să includă ce au detestat inamicii (și prietenii) la el. Totodată, artistul a admis că și-a tratat fanii într-o manieră nu tocmai respectoasă și că a dus o viață dezordonată, însă a înțeles că documetarul îi va permite să pună în imagini ceea ce a fost în mintea sa, pe parcursul anilor.

Filmul este greu de digerat, notează The Guardian, însă nu la fel de dificil de înțeles ca povestea spusă de Michael jurnalistului care s-a întâlnit cu el în nordul Londrei, în urmă cu nouă ani.

„Suntem la etaj, în biroul său situat vis-a-vis de drumul care duce spre casa sa din nordul Londrei. El arată exact cum m-aș fi așteptat – poartă haine negre, ochelari de soare de firmă. Are 42 de ani și, deși pielea lui are o nuanță pigmentată, iar barba a început să albească, este în formă”, povestește jurnalistul.

În siguranția biroului, artistul începe să îi povestească jurnalistului despre cei 12 ani în care s-a confruntat cu depresia.

„Aș spune că recuperarea mea a început cu adevărat în urmă cu doi ani. Așadar am trecut prin 12 ani de depresie și teamă și multe alte probleme. Jur că a fost de parcă eram blestemat. Nu puteam să înțeleg de ce Dumnezeu aruncă atât de multe asupra mea, dintr-o dată. Nu pot să îți descriu câtă moarte simțeam în jurul meu”, mărturisește artistul.

În copilărie, George Kyriakos Panayiotou tânjea după faimă, deși era extrem de timid. Artistul s-a născut în cartierul Finchley din nordul Londrei, dintr-un tată grec și o mamă britanică, care dețineau un restaurant. În timpul școlii, el l-a întâlnit pe Andrew Ridgeley, care i-a devenit prieten și cu care a înființat o trupă, la vârsta de 12 ani, numită The Executive. Acel proiect experimental le-a permis celor doi adolescenţi să compună primele cântece, însă abia după ce au adoptat numele Wham! au devenit cunoscuţi.

Michael a povestit că, în adâncul sufletului, a simțit întotdeauna o contradicție între cine este el și ce promovează formația în care se afla – în timp ce Wham! se punea accent pe latura lor sexuală, George Michael se simțea confuz și lipsit de experiență; mai mult de atât, artistul simțea că nu are habar cine sau ce era.

„Pretindeam că sunt foarte încrezător din punct de vedere sexual și cred că m-am prefăcut destul de bine”, povestește el jurnalistului The Guardian, precizând că, deși lumea îl percepea ca pe un tânăr arătos, el nu vedea nimic mai mult decât un băiat cu origini grecești și cu sprâncenele unite, pe care surorile sale încercau să îl convingă să se penseze.

Publicul îl adora, fără să știe de tragedia care pusese stăpânire de el, dincolo de camerele de luat vederi. În 1991, Georghe Michael s-a îndrăgostit de brazilianul Anselmo Feleppa. La scurt timp după ce ei au început o relație, partenerul său a descoperit că avea SIDA. Astfel, cântărețul și-a petrecut următorii patru ani având grijă de partenerul său, care ulterior a decedat.

În retospectivă, artistul a admis că până și războiul pe care l-a pornit împotriva celor de la Sony nu a fost altceva decât reflectarea furiei cauzate de pierderea lui Anselmo Feleppa. După moartea partenerului său, George Michael a intrat în depresie. El a mărturisit jurnalistului că poate acest lucru era inevitabil, dat fiind istoricul familiei în lupta cu depresia.

„Biata mea mamă și-a găsit atât tatăl, cât și fratele, cu capul în cuptor”, a povestit el. Unchiul său s-a sinucis chiar în ziua în care Michael s-a născut, ceea a ajuns tema melodiei „My Mother Had a Brother” (n.r – „Mama mea a avut un frate”), inclusă pe ultimul său album, „Patience”.

A încercat să se convingă că deși Feleppa a murit, el i-a oferit cei mai frumoși ani din viață, însă chiar când credea că ieșit din depresie, elementul care îi oferea echilibru, mama sa, a murit. Astfel, George Michael a început să se întrebe dacă nu cumva aceste pierderi consecutive reprezintă o pedeapsă.

„M-am gândit că am fost pedepsit pentru că am întors spatele speranței și i-am spus: <<Știi ce? Înnebunesc și știu că nu există altă cale să fac asta>>. M-am gândit dacă nu cumva nu am fost suficient de recunoscător pentru talentul meu. Atunci când mama a murit, m-am apropiat cel mai tare de moarte. Am fost cuprins de sentimentul copleșitor că tot ce e mai bun a rămas în urma mea. Am iubit-o și am respectat-o atât de mult.  Trebuie să fi fost foarte afectat psihic, din moment ce m-am gândit la sinucidere, pentru că dacă aș fi făcut-o, le-aș fi cauzat rău celor care sufereau pierderea mamei mele – surorile și tatăl”, continuă el.

Astfel, el a început un tratament cu Prozac și cannabis, însă pastilele l-au făcut să se simtă și mai rău.

„La început variezi între stări, te răstești la oameni acum, iar în următorul moment ești foarte fericit. Am luat niște decizii de afaceri foarte dezastruase”, mai precizează Michael care, după ce a renunțat la Prozac, a început să fumeze marijuana. Fuma atât de mult încât ajungea și la 25 de țigări pe zi.

„Mi-a afectat creativitatea? Nu, mă inspira. A fost ceea ce a dus la crearea albumului <<Older>>, cel mai creativ pe care l-am făcut la vremea respectivă. Din nefecire, acum iarba a devenit o unealtă care mă ajută să scriu, așa că este unul dintre motivele care mă face să nu pot renunța la ea”, mai explică acesta , afirmând că se bucură că măcar această abilitate nu l-a părăsit.

Cu toate acestea, artistul susține, la întâlnirea cu jurnalistul The Guardian, că una dintre cele mai mari temeri venea în perioadele în care nu putea scrie nimic. Întrebat dacă s-a temut vreodată că nu va mai putea scrie deloc, el a mărturisit că s-a gândit la asta ani la rând, când se lupta cu depresia. „Încrederea mea era la pământ”.

Când lucrurile au devenit din rele și mai rele, a încercat să rămână optimist. Astfel, artistului a început să îi fie tot mai greu să se ridice din pat, iar medicii i-au spus că avea să rămână paralizat, dacă nu decidea să fie supus unei operații la coloană. Mai târziu și-a cumpărat un labrador, în speranța că îl va ajuta să treacă de perioadele dificile, însă nici de el nu s-a bucurat prea mult. „Cățelușul s-a înecat în Tamisa. A fost absolut îngrozitor. Am trecut prin toate astea și la scurt timp cățelușul a murit. Înțelegi ce spun?”, accentuează el, sugerând că nu poate scăpa de moarte.

În ceea ce privește orientarea sa sexuală, George Michael i-a mprturisit jurnalistului The Guardian că a vrut să recunoască că este gay când avea 19 ani, însă nu a făcut-o pentru că nu era sigur pe sexualitatea lui și a fost sfătuit să nu o facă.

„Cred că nu am conștientizat-o cu adevărat până pe la 24de ani”, însă nici atunci nu a făcut-o, pentru că nu voia să își îngrijoreze mama că ar putea ajunge să aibă Sida.

În final, când se simțea pregătit, a decis să nu o facă, pentru că ajusese să deteste presa. „Am încercat să las oamenii să înțeleagă că nu aveam nicio problemă cu faptul că ei cred că sunt gay. Nu am negat informațiile din ziare, dar nici nu le-am confirmat”, a povestit el, cu încântare.
Chiar și așa, el nu s-a lăsat pradă portretizării stereotipe a persoanelor din comunitatea LGBT. A admis, în presă, că locuiește cu prietenul său, însă nu a omis să dea detalii despre viața lor sexuală.

„Trebuie doar să deschizi televizorul și poți vedea cum întreaga societate britanică primește asigurări de la persoanele din comunitatea gay care nu reprezintă o amenințare sexuală pentru nimeni. Persoanele gay din presă fac doar ceea ce nu îi face pe heterosexuali să se simtă inconformtabil. Astfel, răspunsul meu natural a fost să le arăt că sunt complet opusul acestui stereotip și că n-au ce face”.