L-am cunoscut pe Daniel în organizaţia la care lucram. Eu pe el căci el mă ţinea minte de când fusesem voluntar într-o altă organizatie pentru săraci. În timpul primei şedinţe, după ce am terminat de bâiguit cele câteva cuvinte de prezentare în neerlandeză, am auzit deodată într-o flamada vestică cum cineva mi se adresa: „Eu te ştiu pe tine.” Am urmat cu privirea drumul vocii: am dat de un bărbat de vreo şaizeci şi vreo doi, trei ani, încă frumos, cu părul cărunt, faţa severă de o inteligenţă tăioasă şi ochi pătrunzători ce mă scrutau de după ochelari… citeste mai mult