Nu ştiu de ce, dar întotdeauna ultimul film pe care îl văd la Astra e, în cazul meu, un fel de pumn în stomac. Ca poveste, ca mesaj, ca mod de spunere a mesajului, filmul îmi rămâne tatuat pe creier, iar dacă mă întreabă cineva “cum a fost la Astra?”, eu răspund gândindu-mă fix la filmul ăla. Credeţi-mă, nu am în plan …
Stiripesurse.ro
