(Sursa fotografiei aici)Am trăit decenii sub teroare și eram demni de toată lauda fiindcă rezistam tăcând sau încurajându-ne unii pe alții. Revolta ne-ar fi costat viața sau libertatea și atunci patologic ar fi fost să nu plecăm capul, riscând astfel să fie retezat. Mai bine cu capul pe umerii, chiar dacă nu-l poți privi în ochi pe cel care te umilește, decât să fii scurtat „cu un cap”!Este scuzabilă și bulversarea care-l cuprinde pe cel abia eliberat de teroare, căruia nu-i vine să creadă că a sosit clipa mare a izbăvirii. Multă vreme va vorbi șop