Am semnat ieri un act adiţional la un contract şi i-am tras o ştampilă la final, în mod reflex. La fel a făcut şi contrasemnatarul – semnătură, apoi ştampilă, frumos, lângă, să nu se suprapună, să rămână indescifrabilul lizibil. După care, cu documentul în mână, m-a pufnit râsul. Cât de tare am protestat cu toţii faţă de obligativitatea ştampilării actelor şi iată că acum o facem de bună voie, fără farafastâc şi fără împotriviri!
Adevărul e că, dacă ştampilatul nu mai e obligatoriu, nu înseamnă că-i cumva şi interzis. Nu mai poţi fi condi
Stiripesurse.ro
