Indiferent de iubirea infinită pe care o poartă livrescului, cititorul se lovește uneori de crize „existențiale”, în care pasiunea pentru citit pare a se ascunde, înlocuită fiind de o lipsă acută de „chef”. Fără tragere de inimă privim cărțile și le lăsăm în așteptarea lor, tăcute, neștiind cum să luptăm cu noi și cu impasul în care ne aflăm. Pentru că nu am reușit să găsesc un termen științific pentru acest, să spunem, „fenomen” psihologic, îmi voi permite să îl numesc simplu: „criza cititorului”.