Numele călugărului Arsenie Boca a devenit un brand naţional, de care profită tot mai mulţi români. Dovada sunt numeroasele obiecte legate de acesta, scoase la vânzare pe Internet: tricouri, farfurii, troiţe, brelocuri şi medalioane. Lor li se adaugă ofertele de pelerinaje la mormântul părintelui Arsenie Boca şi chiar tatuaje care îl înfăţişează.
La 25 de ani de la moartea sa, părintele Arsenie Boca a devenit un adevărat brand al românilor. De popularitatea sa profită Biserica ortodoxă, editurile de carte religioasă, dar şi oameni implicaţi în afaceri care nu au legătură cu biserica.
O firmă vinde pe Internet tricouri cu chipul duhovnicului, alăturat mesajului „Arsenie Boca Preşedinte”. Pe site-urile de vânzări on-line, din oferta de îmbrăcăminte fac parte „tricouri creştin – ortodoxe” cu portretul călugărului de la Prislop şi Sâmbăta de Sus.
Cei care îl admiră pe Arsenie Boca sunt invitaţi să achiziţioneze troiţe pe care a fost sculptat chipul părintelui, ceşti, căni, tablouri, CD-uri cu învăţături, ceasuri, brelocuri, farfurii, magneţi metalici, fotografii şi numeroase alte feluri de obiecte imprimate cu portretul părintelui. Tatuajele cu Arsenie Boca fac şi ele parte din oferta brandului.
Potrivit mărturiilor foştilor săi apropiaţi, deşi s-a putut bucura de o mare popularitate şi în timpul vieţii, Arsenie Boca afirma că nu era de acord cu aceasta. „Ori de câte ori am vorbit cu el, mi-a spus că lumea i-a făcut o falsă reclamă, a exagerat anumite lucruri şi din această cauză a avut de suferit”, se arăta într-o notă dată în 1965, la Securitate, de informatorul Florică.
Arsenie Boca (1910 – 1989) este considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti. A fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. Odată cu instaurarea regimului comunist în anul 1945, duhovnicul a fost anchetat ca opozant al regimului, iar până la sfârşitul anilor 1950, a trecut prin calvarul anchetelor, al arestărilor şi al detenţiei în închisorile regimului comunist. După 1959, când a fost alungat de la Mănăstirea Prislop, şi până la moartea sa din 1989, nu a mai fost lăsat să îmbrace straiele monahale.
A fost angajat ca pictor de biserici, până după ieşirea la pensie, iar până în ultimele luni de viaţă a rămas supravegheat de Securitatea comunistă. Mormântul său de la Mănăstirea Prislop a devenit în ultimii ani locul unor pelerinaje impresionante, oamenii venind aici în speranţa că rugându-se vor fi ajutaţi, scrie adevărul.ro