Să ne prefacem totuși că e simplu,Și nu vreo minune sau dezastru,Să schimbi prin fisiune, ca-ntr-un astru,Pluralul într-un singular multipluȘi resemnat să te întorci la fastulCulorilor ce îți denunță chipulOglinzilor concave. Vine timpulSă fie cenușiu după albastru!Tot ce a fost rămâne ca o rană,Ca oboseala unui zbor abrupt!Iubirea noastră n-a fost pământeană,Dar pe pământ mi-e firul întreruptȘi fie dorm cu visele sub geanăDeasupra-i, fie veșnic, dedesupt.30.09.2015… citeste mai mult