Înainte de plecarea în Corsica îmi propusesem să nu mai scriu despre Festivalul Enescu, molipsită (cred) de atmosfera breaking news care ne domină, în care orice noutate ține trei zile. Observ o ”anestezie” de frumos la cei care au fost prezenți la mai toate concertele: orchestre la prestația cărora s-ar fi entuziasmat dacă era vorba de un concert singular nu li se par destul de expresive, deși n-ar lipsi o seară pentru nimic în lume. De fapt i-a învins sala aia odioasă; eu una am deschis a doua sticluță de Visine, am mai consumat una de lacrimi artificiale (de l… citeste mai mult