Unde te ascunzi atunci cand arsita interioara te cuprinde si nu exista niciun loc in care sa stai sub umbra unui adevar usor sau vreo apa care sa te racoreasca, pentru ca toate izvoarele s-au uscat sub forta uriasa a luminii adevarului. Unde te vei uita cand tot ceea ce vezi esti chiar tu si nimic altceva… nicio posibilitate de a sta in intuneric si de a te furisa intr-un rol sumar, de suprafata? Unde sa fugi, daca trecutul si viitorul deodata ti se par doar niste carti parfuite, fara interes, iar momentul acesta este tot ce conteaza? Cum sa te intorci la cine credeai ca esti atunci cand