Sunt într-o cafenea, la fereastră. Sorb încet un espresso. Aștept să treacă prin dreptul meu. În fiecare zi la ora asta ea trece pe-aici. Are un păr roșu, inelat și niște ochi verzi intenși. Niște buze din alea cărnoase, numai bune de sărutat. Un trup firav, dar atât de îmbietor.
Însă ce mă pasionează pe mine e mersul ei – îl studiez de săptămâni. Felul în care pune un picior în fața altuia cu grație și-ncredere. Modul în care trupul ei se unduie accentuându-și curbele. Aerul ăla de regină a amazoanelor ce-l emană.
Și uite-o (exact la fx): Hyppolita
Stiripesurse.ro
