Băieţelul meu, cu toate că e numai de-o şchioapă, are acasă ca şcolarii, un colţ viu. Cel puţin aşa îi place să-l numească. Astfel, nu e decât un insectar cu câteva gângănii înfipte în ace, pe un carton aşadar, se poate spune, cu drept cuvânt fără teamă de greşală, colţ mort. Gluma asta îl necăjeşte însă pe băiat! De multă vreme tânjeşte după un colţ viu unde să păstreze o prepeliţă care să-i cânte dimineaţa pipalac, deşteptându-l din somn! Ar mai vrea acolo şi un arici năzdrăvan, meşter să se facă gomoloţ ca să moară de ciudă căţelul,… citeste mai mult