În ochi mi se citește toamna: rod bogat, culori de vis armonizate de pictorul divin, nostalgii ce netezesc cărări ale Crăciunului ce duc ireversibil către imperiul copilăriei. O frunză roșie de emoția iubirii, una galbenă fiindcă are hepatită, alta portocalie din cauza bufeurilor, proiectate pe amurgul violet…Și ploi mohorâte înviorate de explozia cromatică și de promisiuni viitoare legate de feeria hibernală.Cine, oare cine îmi poate întipări toamna în păr, fără să mă facă să-mi pierd frunzele? Dacă București este capitala României, cu siguranță că aici s… citeste mai mult