Trecuseră mai bine de două ore de cînd îmi povestea viața lui. Tăceam și-l ascultam fascinat. Brusc, îi fuge privirea pe geam și-și pierde șirul ideilor. Era primul lui client pe ziua de azi. Uite că vine Andrei, trebuie să-i fac de mîncare. Mi-am zis: probabil o fi vreun prieten bun. Sau o rudă. Ei bine, nu. Aveam să aflu mai tîrziu: Andrei era un client ca oricare altul. Iar Nea Nik – așa e el – are bunul-simț mereu acasă. E cumva ciudat sau mai degrabă mult prea familiar să asiști la o scenă în care un proprietar de cîrciumă se consultă cu clientul d… citeste mai mult