Concertul a început, trimiţând teama în toate colţurile sălii. Mă simţeam urmărită de aburii consistenţi modelaţi de George Enescu în Vox Maris. Deveneam personaj într-o poveste cu puţin întuneric. Cu scrisori pierdute. Alunecare. Cădere. Şi geamuri sparte de crengile oţelite ale unor copaci negri şi uscaţi. Vedeam bătrâni singuri în parcuri devastate de furtuni. …
