Am fost cu mama în satul în care s-a născut, pe scurt, o comună uitată de lume în mijlocul pustietății pe ale cărei drumuri desfundate rămâneai lejer cu mașina în pană.
Între timp primarele se pare că a mai mișcat, fonduri, ne-fonduri, cert e că nu mai e beznă de pe frontul din Kosovo, întreruptă noaptea de trasoare (lanterne), adică a pus iluminat stadal, asfalt, o, da, asfalt, ba chiar și apă curentă până în curțile oamenilor, aleluia căratul cu găleata. Chestiile s-au întâmplat relativ recent dar s-au întâmplat, a sărit satul în alt secol (cât de cât).
Stiripesurse.ro
