Luni, pe 26 septembrie e ziua mea. Ca in fiecare an, pe ultima suta de metri, imi propun sa fac o multime de lucruri. Intr-o saptamana vreau sa inchei tot ce planuisem pentru un an. Si e greu. Aproape imposibil. Dar asa sunt eu.
Nu stiu de ce, dar in fiecare an pe la inceputul lunii septembrie pornesc de la premiza “pana de ziua mea trebuie sa…” si inevitabil ajung intr-o mica criza de timp. Poate ca Radu are dreptate, care mi-a spus ieri: “Dana, iti pui targeturi prea inalte, imposibil de atins, si apoi tot tu esti suparata pentru neimplinirea lor”. Hab