Nu am dormit doua nopti intregi la gandul ca voi ajunge in Cuba. M-am perpelit si m-am foit de emotie.
Am citit tot ce mi-a picat in mana despre ea: de la pliantele turistice pina la cartile lui Hemnigway.
Desi am zburat vreo 14 ore, tin ochii larg deschisi.
Degeaba. In jur e bezna. Cei de la aeroportul de langa Havana fac economie de electricitate.
Imi iau prietena de mana si ii zic: “Sa mergem dupa zgomot! Cuba ne asteapta!”
Imi raspunde o voce in flamanda si imi dau seama ca nu este prietena mea.
Scartaieli, bocanituri si un sunet care ne face sa ne punem mainile la urechi.
Ca s
Stiripesurse.ro
