Sunt sori ce îşi încheie, după eoni, divinaMenire şi în neguri nu-şi mai găsesc vreun rost,Îşi micşorează trupul şi îşi înghit luminaŞi-apoi dispar din ceruri de parcă nici n-au fost.Şi eu – odată înger – cu-ai tinereţii lauriPe frunte, tuturora, am dăruit cu dragBucăţi de rai, dar astăzi, izvorul meu de aurSe va opri ca semn că din lume mă retrag.Nu-i nicio tragedie singurătatea; steaguriNu coborî în bernă; nici amintirea treazăSă nu-mi păstrezi! Uitare voi, nu prohod sau baluri.Nu sunt dintre aceia mărunţi ce explodează.  Iar de-ai să cazi în … citeste mai mult