Pe un drum forestier mai sus de Budești undeva la mama dracului, coboram cu mașina de teren, sperând să vedem ceva natură sălbatică. În liniște un om urca spre munte, destul de îmbătrânit; când am trecut pe lângă el, i se vedeau pe față toate ridurile săpate de vreme, tot comunismul și sărăcia și capitalismul și sărăcia din nou, și fiecare zi la coasă și la pădure și fiecare pahar de pălincă ce aducea cumva fericirea. Ca o sculptură făcută pe viu, se simțea vântul tăios de iarnă când dobori copaci în pădure, și bătaia pentru a mai exista. Se observau