Și acum țin minte ziua în care am migrat din Pitești în București ca o pupăză mică, pregătită să zboare într-o mare de alte pupeze dezorientate. Abia mă luaseră părinții de la bunici și voiau să-mi prezinte o nouă viață: prieteni noi, casă nou și…ghiozdan. Habar n-aveam ce era acela un “ghiozdan”, chiar dacă mama îl alinta drăgălaș “ghiozdănel”. Aveam o gentuță amărâtă mov, cu pisicuțe la grădi.
Mă uitam la ea ca la mașini străine când m-a luat de aripă și mi-a zis: Mami, azi mergem să luăm rechizite și “ghiozdă
Stiripesurse.ro
