Cum s-ar putea oare recenza cărţile pentru copii? Ce pot oare oferi ele pretenţioaselor “metadiscursuri”, “paratexte” şi contexte? Poveştile pentru copii sunt absolut necontextuale, fantastice fără a se încadra în vreo teorie de gen, sunt, ca şi desenele copiilor, manifestări pure, afective, împrumutând, parşiv, doar câte o morală mai sobră de dragul educaţiei. Poveştile sunt …
