Visez şi îmi dau seama că nu am plecat încă de la spectacolul One day we will all be happy. Sunt înconjurată de câteva umbre care privesc spre apusurile şi răsăriturile de pe scenă. Veaceslav Cebotari creează un fel de tablou în straturi. Un tablou care se decojeşte şi care, în acelaşi timp, se înghite cu teamă pe sine. Un soi de rugăciune către gândurile nespuse, un …
Stiripesurse.ro
