E bine să fii mini-om, dar e şi rău. Trebuie să stau mereu să ascult comentariile băgăcioase ale oamenilor care, de multe ori, abia dacă ştiu cum mă cheamă. Pe ideea asta că oamenii se uită la mine şi au ei impresia că am vreo boală şi că din cauza asta sunt aşa micuţă. Nu, pur şi simplu sunt mică. Punct. Aşa cum unii oameni sunt înalţi şi graşi, eu sunt mică de înălţime şi slabă. E loc sub soare pentru toţi şi n-am înţeles de ce oamenii simt nevoia asta nesimţită de a se băga şi a-mi spune mie că nu-i normal să fiu aşa slabă. Ei, uite că e normal
