Aproape în fiecare zi trec pe Știrbei Vodă, pe lângă fereastra bătrânului dezbrăcat care admiră trecătorii. I-am făcut câteva fotografii, oamenii l-au recunoscut, pentru unii figura și postura lui sunt hilare, în alții aprinde o scânteie de tristețe. Are un câine, alături de care petrece ore întregi cu coatele pe un pervaz căptușit cu un prosop murdar, nu râde, nu plânge, nu înjură, nu vorbește. Nu are nicio expresie. În afară de câine nu l-am văzut niciodată la geam cu altcineva.