”Toată viaţa i-am urât, visceral, pe aia care ”SE DESCURCĂ”… Sigur aţi auzit de nenumărate ori, în diferite discuţii: ”X-ulescu e bine. E în Suedia, lucrează la un bar, mai face un ciubuc, SE DESCURCĂ”. Sau ”Uite la X-ulescu, un ban de-aici, mai face o suşa, SE DESCURCĂ!” Sau ”Are doi copii, pe nevastă-sa a luat-o şi pe ea contabilă la firma aia unde lucrează el…SE DESCURCĂ!”. Acest ”descurcat” mi se pare imaginea perfectă a mediocrităţii şi blazării. Nu faci nimic cu pasiune. TE DESCURCI! Te trezeşti ca să TE DESCURCI. Te culci seara cu gândul ca şi mâine trebuie să TE DESCURCI.
O fi viaţă încurcată, dar cred cu tărie că cei care reuşesc în ea, sunt aceia care iubesc faptul că e încurcată şi nu încearcă s-o descurce, ci s-o trăiască. Cu pasiune. Cu nerv. Cu ambiţia necontenită de a face ce-ţi place. Fiindca abia atunci când faci ce-ţi place poţi fi bun şi fermecător.
O să spuna unii ”păi tu ai avut noroc să faci ce-ţi place”. Poate e vorba şi de noroc. Dar când aveam 16 ani şi alţii mergeau în cluburi, eu stăteam în camera mea şi-mi repetam obsesiv pe sute de foi autograful. Citeam teancuri de cărţi despre teatru. Iar în vara lui 2005, când adunam mucuri de ţigări din staţiile de autobuz ca să am ce fuma, nu m-am gândit decât că pasiunea mea va face ca tot universul să conspire. Şi plecam fumând mucuri de ţigara, pe jos, la repetiţii…
I am in an open relationship with my life!”.
Finalul articolului îl puteţi citi pe mihaibendeac.ro
