Toamna cea plângăcioasă, întunecată și plină de grimase înlocuise vara surâzătoare. Frunzele se strecurau prin spărturile din acoperiș și de câte ori urcam să scotocesc în cufărul cu amintiri și ploaia valsa, făcea obligatoriu un duș. Ferestrele erau îmbătrânite având fețele pătate. De la înălțime spectacolul ar fi fost fabulos, dacă imaginea nu ar fi fost în ceață…Încă mai purta toamna accesorii de frunze și fructe colorate, peste puțin timp avea să treacă la tonurile variate de gri, apoi la alb și negru.Într-o zi, o frunză galbenă de gânduri popo… citeste mai mult