Mi-am săltat ridicola valiză de lemn, cu belciuge şi cu lacăt, şi am pornit abătut spre centrul de recrutare de la capătul străzii, instalat în clădirea fostei mele şcoli primare. Mă însoţea, în uniformă, unchiul meu, medic militar, venit special de la Constanţa ca să pună o vorbă bună pentru mine pe lângă cel care ar fi urmat să mă preia.
