Argoul are viața lui ca și limba literară. Aici prefer limba vorbită, vie, mai puțin cea din indreptarele Academiei – ele redau o limbă muzeală, deja depășita la data apariției respectivei lucrări. Dacă IL Caragiala ar fi scris in limba impusă de Academia Romana la vremea lui azi nu il mai citeam. Din fericire a ascultat bine strada, cafenelele, peroanele gărilor și de acolo deprins minunata lui limbă. Asta e una.
Doi. Scriind de la o vreme un roman cu personaje extrase din periferia lumii românești încerc să-îmi imi fac lecțiile, citesc pe hirtie
Stiripesurse.ro
