Argoul are viața lui ca și limba literară. Aici prefer limba vorbită, vie, mai puțin cea din indreptarele Academiei – ele redau o limbă muzeală, deja depășita la data apariției respectivei lucrări. Dacă IL Caragiala ar fi scris in limba impusă de Academia Romana la vremea lui azi nu il mai citeam. Din fericire a ascultat bine strada, cafenelele, peroanele  gărilor și de acolo deprins minunata lui limbă. Asta e una.