Dunărea, femeie aprigă, dar miloasă, se arăta pe după sălcii făcându-i cu mâna:-Vino, pescar sărac! Ascultă-mă, om al apelor și al deltei! Am o comoară pentru tine. Izolează-ți casa cu stuf și papură din împărăția mea, să ai căldură iarna și să nu mai cheltuiești atât pentru încălzire în zilele geroase! Vezi tu? Iarna este gata să țină șase luni și la noi ca în ținuturile arctice. Valurile mele îți înghit lemnele și îți inundă ograda…El și-ar fi dat viața pentru valurile acelea, pentru legănatul bărcii sub clar de lună și mișcarea fe
Stiripesurse.ro
