Cand l-am cunoscut mi-a spus, vreo 20 de minute, un banc.
Am ras jumatate de ora. Il povesteste genial.
Cand l-am vazut a doua oara mi-a spus… un banc. Si am ras un sfert de ora.
A treia oara…
Odata am vazut un restaurant plin cu 100 de oameni ascultand bancul lui. Au lasat si mancare si tot, radeau cu lacrimi.
A zecea oara..am zambit.
Era acelasi banc.
A fost plecat in ultimul an.
Pe de alta parte, e “usor plecat” de cand il stiu.
Cici, bine ai revenit acasa!
O singura rugaminte am: schimba naiba bancul ala, ca eu, unul, nu mai rezist!
Cici, pentru noi, Dezbracatu,
