În ziua aceea paharul reușise să dea pe dinafară. Polițiștii ne tot goniseră de peste tot, amenințându-ne sau chiar scriindu-ne amenzi pentru deranjarea liniștii publice, și în cele din urmă ajunsesem să cântăm la ieșirea spre Intercontinental a metroului de la Universitate. Bătea un vânt de nu puteai ține ochii deschiși, iar lumea trecea nepăsătoare și zgribulită, extrem de rar atentă la cei doi menestreli care încercau să ignore condițiile vitrege și să îmblânzească urechea zeilor cu cântecele lor. După o vreme și nervii și plămânii ne-au cedat. Ne-am