Mă uit din când în când la fragmente din copilărie. Am un folder întreg la mansardă special pentru asta. Nu e un folder cu fundiţe şi sclipici, dar e al meu. Ţin în el amintiri atât de diverse încât uneori nici eu nu ştiu ce să mai cred. Văd zâmbete, dar nu prea multe. Şi mă gândesc că cea mai frumoasă perioadă, copilăria, ar trebui să fie şi cea mai plină de zâmbete. Că viaţa are ea grijă să îşi bată joc de noi mai târziu, voit sau nu. Aşa că… să-i lăsăm pe copii să se bucure cât mai pot! Gândindu-mă la copilărie, practic perioada în care … citeste mai mult