Dragilor
Ieri, cu ajutorul Domnului şi binecuvântarea Părintelui nostru duhovnic, am ajuns şi noi la Braşov, tocmai când se pregătea să înceapă slujba de înmormântare a Părintelui Aurel, naşu nostru „bătrân”.
Biserica împunătoare
îşi deschidea larg uşile să primească sutele de credincioşi care petreceau cu trupul păstorulului lor cele din urmă ceasuri.
De afară, se vedea că biserica deja era plină, chiar „ticsită” de oameni. De primprejur, sute de credincioşi urmăreau cu uimire evenimentul.
Am coborât imdediat din maşină şi am ieşit întru întâmp