Un studiu internaţional publicat în Proceedings of thE Royal Society B a scos în evidenţă o legătură, nemenţionată până acum, între utilizarea antibioticelor în creşterea animalelor şi emisiile de gaze cu efect de seră (GES), cu o posibilă influenţă asupra încălzirii climatice, scrie luni lemonde.fr.

Echipa de cercetători condusă de Tobin Hammer de la Universitatea Colorado a plecat de la o constatare simplă: în toată lumea animalele din crescătorii consumă multe antibiotice, fie când sunt bolnave, fie ca tratament preventiv dacă o parte din turmă este afectată de o bacterie patogenă, fie, în unele ţări, ca supliment alimentar fiindcă aceste medicamente fac animalele să ia mai mult în greutate cu aceeaşi cantitate de hrană şi să crească mai repede.

Cea mai cunoscută consecinţă a acestor practici este dezvoltarea rezistenţei la antibiotice a numeroase tulpini bacteriene, însă Tobin Hammer şi colegii săi s-au întrebat dacă utilizarea acestor medicamente nu are şi efecte neaşteptate asupra ecosistemelor, prin intermediul…excrementelor animalelor.

Cercetătorii arată că antibioticele ar putea, prin modificarea florei intestinale a animalelor, să schimbe proprietăţile excrementelor – cele microbiologice, chimice, dar şi nutritive, fiindcă nu trebuie uitat că un anumit număr din „gunoierii” naturali se hrănesc cu aceste dejecţii, cum ar fi gândacul de bălegar. Oamenii de ştiinţă şi-au pus două întrebări în acest sens: dacă antibioticele au repercusiuni asupra sănătăţii acestor insecte coprofage şi dacă medicamentele afectează gazele cu efect de seră emise de bălegarul vacilor. Se ştie că sectorul creşterii animalelor produce 15% din emisiile de gaze cu efect de seră provenite din activităţile umane.

Pentru a răspunde la aceste întrebări, cercetătorii au desfăşurat un experiment pe zece rumegătoare. Cinci au primit timp de trei zile o antibioterapie pe bază de tetraciclină, în timp ce celelalte cinci vaci au constituit grupul martor. A fost adunat bălegarul de la toate zece şi s-a măsurat emisia de CO2, metan şi oxid de azot – ultimele două gaze producând un efect de seră mult mai mare decât bioxidul de carbon. În preajma eşantioanelor au fost instalaţi gândaci de bălegar (6 masculi şi 6 femele) şi natura a fost lăsată să acţioneze.

La capătul studiului, cercetătorii au dat o veste bună şi una proastă. Cea bună este că gândacii de bălegar nu suferă, se pare, de prezenţa în hrana lor a reziduurilor de antibiotice, chiar dacă acestea au un efect evident asupra florei şi faunei lor microbiene: nu s-a constatat un efect notabil asupra mărimii lor, a reproducerii, a supravieţuirii sau a larvelor lor.

Vestea proastă a fost că bălegarul provenit de la animale care au luat antibiotice a emis de 1,8 ori mai mult metan decât excrementele animalelor din grupul martor. Acest rezultat spectaculos se explică probabil prin bulversarea microbiotei la animalele supuse antibioterapiei, afirmă Tobin Hammer în New Scientist. „Am fost surprinşi să observăm o creştere atât de mare a emisiilor de metan din bălegar. Credem că tratamentul cu tetraciclină, prin reducerea numărului de bacterii din intestine, favorizează apariţia altor organisme unicelulare metanogene”, arată el.

Studiul cercetătorilor americani are limite pe care le recunosc chiar ei: eşantionul a fost mic, trebuia să fie testate şi alte antibiotice şi să se calculeze impactul global al acestor substanţe asupra producţiei de metan de către vaci (şi de văzut dacă sunt influenţate celebrele eructaţii şi flatulenţe ale rumegătoarelor).

Cercetarea are totuşi meritul că a pus în evidenţă o legătură de cauzalitate neaşteptată între antibiotice şi GES. Când britanicul Alexander Fleming a descoperit din întâmplare, în 1928, penicilina, era probabil departe de a bănui că descoperirea sa ar putea avea vreo influenţă asupra climei, prin bălegarul vacilor.AGERPRES