Azi am o manie. De când m-am trezit am ascultat de vreo 20 de ori piesa „To let myself go” (The Avener ft. Ane Brun). Am un sentiment pe care mi-e greu să-l descriu, chiar dacă cuvintele-mi sunt prietene cam de când mă ştiu. Simt că nu aparţin locului în care trăiesc. Simt că nu aparţin niciunde. De parcă aş fi un copil al nimănui, o fată cu sufletul rebel şi cu gânduri ciudate. Aş merge în multe locuri, unele dintre ele aparent banale. Aş merge, de exemplu, în parcuri din oraşele mari ale ţării noastre. Şi pe străzi aglomerate. Şi pe străduţe înguste şi pus… citeste mai mult