Era iunie ’84, asfaltul se lipea de suflet, aerul ardea nările, rochițele de vară deveneau una cu trupurile iar creierele se dilatau la umbra ventilatoarelor de pe tavane.
O mână înlănțuia strâns o mână de copil și cele două mâini nășteau la fiecare minut câte un picur mare, șiroitor pe parchetul masiv proaspăt spălat cu clor. De multe ori a încercat mâna mică să scape de strânsoare, dar emoția mâinii mari refuza îi să dea drumul, de parcă prin degete firave se alimenta cu energia trupului micuț, fără de care ar fi picat ca un robot descăr
