Ce ma bucur ca prietena Ralu a acceptat sa scrie un text despre calatoria cu Ania de doi ani, prin State. E genul de text care-mi reda speranta in umanitatea calatoare, dupa ce noi suntem in faza in care nici pina la supermarket nu ajungem in liniste. De vreo luna, Ana vrea sa stea numai in scaunul lui fra’su, iar orice incercare a noastra de a negocia acest aspect stirneste plins si tipete care dureaza pina…la destinatie. Ma intreb, ce s-ar intimpla daca i s-ar pune pata sa stea pe scaunul pilotului…