Singurele cacofonii acceptate în limba română sunt: Ion Luca Caragiale, tactica cavalerească, biserica catolică, epoca capitalistă, Banca Comercială. Mai există şi alte grupuri de cuvinte care formează cacofonii ce nu pot fi evitate pentru că sunt termeni folosiţi în domenii precum ştiinţă sau tehnică. Un exemplu ar fi fizica cuantică.
Cacofonia este o alăturare sau o repetare de sunete care creează efecte neplăcute sau favorizează asocieri nedorite.
În general, este considerată ca fiind o cacofonie alăturarea unor silabe precum ca, când, că, ce, din care rezultă cu
