M-am scurs din pat ca un sarpe alunecos, am mers prin casa in virful picioarelor goale fara nici un zgomot, mi-am inghitit un urlet de durere cind m-am lovit la degetul cel mic intr-o jucarie- capcana, dar am reusit.
Am ajuns in sufragerie, am aprins o lampa discreta, am luat cariocile, m-am asezat in fata peretelui alb, gol si am zimbit malefic. Venise timpul sa simt si eu ce simt ei, probabil ceva foarte misto, din moment ce nu se opresc niciodata: venise timpul sa desenez pe perete.
E adevarat ca pina la bucurie, am incercat tristetea la gindul ca:
– Babicu’ dormea si nu avea cum sa a
Stiripesurse.ro
