Ieri postasem un status pe Facebook-ul meu dintr-o criză existențială prin care chiar îmi dădeam seama că nu e nimeni special. De fapt, ăsta-i un film pe care-l am de mult. Îmi amintesc cu exactitate de când. Mama îmi spunea mereu că sunt un copil deosebit, deștept, talentat, frumos. Și eu chiar credeam. Ce-i drept aveam o memorie impresionantă, știam agenda de telefoane pe de rost, informații exacte despre toate felinele, reptilele și toți rechinii, cam tot ce ține de cultura egipteană și poezii imense pe de rost. Acum cu ce am rămas? Cam jumătate din toate astea nici n
Stiripesurse.ro
