”Văd ce se întâmplă în jurul meu și oricât încerc să accept, să spun că așa-i mersul lucrurilor, mă ajung limitele. Și izbucnesc. Văd cum România mea este distrusă de indolență, de nesimțire, de lene, de tupeu, de japca, de invidii… de nepăsare.
Văd case care stau să cadă peste copiii de lângă ea și-n fața gardului, căzut și el, văd mașini scumpe, cu număr de Italia și mi-e clar că acolo, cineva n-a mai putut suporta sărăcia și-a căutat “succesul” în afara granițelor României mele. Și n-ar fi nimic rău în asta dacă înainte de mașina pe care-o arată ca pe-un diamant tuturor celor din sat ar pune mâna să ridice casa în care-a copilarit (și-n care-i stau părinții și copiii lăsați acasă) ca să nu se producă, Doamne Ferește, un accident și să cadă pe ei…
Văd fetele care stau la stradă cu fustițele ridicate și topurile strâmte în așteptarea unui client și mi se pare că au început să arate ca unele pe care le văd la televizor, în emisiuni de succes. Văd acele emisiuni de succes moderate de prezentatori care nu știu să caute altceva decât senzaționalul din viețile noastre, cei care încercăm să răspândim puțină bucurie sau emoție cu muzica noastră .
Văd medici cum pleacă.
Văd profesori care renunță să ne educe copiii pentru că le e frică să nu fie bătuți în plină stradă de cei pe care încearcă să-i învețe.
Văd părinți care-și omoară copiii și copii care-și omoară parinții.
Văd politiști corupți pentru că salariile lor sunt prea mici pentru a-și putea întreține familiile.
Văd politicieni analfabeți, puși pe japcă, ce apar la televizor și vorbesc despre moralitate și cinste în timp ce vând străinilor aurul, petrolul, pădurile… și… cam tot ce are România mea mai bun”, mai scrie Dana Nălbaru pe blog.
