Ne uităm la un film, la viața noastră, crezând că suntem personajul principal din film… dar filmul este o proiecție care vine de undeva, din necunoscut. Trecem prin cercurile nesfârșite ale experiențelor, care se leagă unele de celelalte la fel cum gândurile par să fie legate unul de celălalt, un dagherotip perpetum-mobile. Dar în aceste cercuri concentrice, sub scoarța vieții (copacului vieții) vine un moment în care recunoști Esența, recunoști că ești cel care crează proiecția, că esți mai mult decât filmul, decât micul personaj care se bucură sau nu de ex