Klaus Johannis este, probabil fără să înţeleagă, un risc la adresa democraţiei din România. Prezenţa sa, care străluceşte prin absenţă, la cel mai înalt nivel nivel al competiţiei electorale – Preşedinţia – pune în discuţie însăşi capacitatea sistemului democratic românesc de a “produce” candidaţi adevăraţi, veritabili, competitivi.
Lipsit de consistenţă, personalitate şi identitate politică, domnul Johannis este perfect prin imperfecţiune. Este modelul absolut al “non-candidatului” la preşedinţie. Deşi, pe datele electoral
